ortoepíe

s. f., art. ortoepía, g.-d. ortoepíi, art. ortoepíei

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ortoepie — ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ortoepíe s …   Dicționar Român

  • ortoepic — ORTOÉPIC, Ă, ortoepici, ce, adj. Care aparţine ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. sg. ortoépică, pl …   Dicționar Român

  • ortoepia — pl.f. ortoepie …   Dizionario dei sinonimi e contrari

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.